Târziu

Cât venin se prăvălește în sufletu-mi pustiu,

De când în noapte bântui

Singur, părăsit

Implorând iubire, de astăzi, unui străin.

M-ai lăsat să cad.

De fapt nu, n-ai apucat

În gol m-am decis chiar eu să sar,

Sperând...

Așteptând...

Înțelegând...

Că tu m-ai lăsat totuși să cad.

M-am prăbușit în mine

Valuri în minte provocând,

Am înțeles târziu ce-ai vrut

Nu pe mine sigur.