Târziu
- Aldea Anamaria-Alexandra
- 5 iul. 2019
- 1 min de citit
Cât venin se prăvălește în sufletu-mi pustiu,
De când în noapte bântui
Singur, părăsit
Implorând iubire, de astăzi, unui străin.
M-ai lăsat să cad.
De fapt nu, n-ai apucat
În gol m-am decis chiar eu să sar,
Sperând...
Așteptând...
Înțelegând...
Că tu m-ai lăsat totuși să cad.
M-am prăbușit în mine
Valuri în minte provocând,
Am înțeles târziu ce-ai vrut
Nu pe mine sigur.
コメント