Te-aș...

Te-aș desface-n mii de versuri

Să te aștern pe alb foi,

Cu grijă să nu amestec

Ori se pierd așa comori.

Și te-aș cunoște pe de rost,

Golindu-te de neajunsuri.

O clipă de mi-ai da să te cunosc,

Crez te-aș face vieții mele.

Te-aș și câte te-aș,

Dar tu nu vrei ceva profund

Doar amăgești, clipe îmi frângi

Îmi vrei doar stihul, atât cunoști.

Ai ales un drum prostesc

Te-ai redus la neajunsuri,

Inima ți-ai alterat-o,

Preferând oricând nimicuri.

După fărâme de atenție te apleci

Căci tu dragoste n-ai cunoscut,

O viață aș fi dat să-ți îngenunchez

De mi-ai fi permis în versuri să te pun.

Te-aș fi multe înainte, astăzi însă te-aș uita... atât