Supus
- Aldea Anamaria-Alexandra
- 5 iul. 2019
- 1 min de citit
Mi-ești rana după care eu tânjesc
Și frica pentru care plâng,
Promisiunea pe care o încalc
Doar să mă auzi spunând
Că-mi cer iertare doar acum.
Știu, nu ți-am spus că plec
Și nu regret că ți-am fost ție supus,
Dat totuși plec și nici asta nu regret.
Mi-ai servit destul drept rană
Adio, plec să mă vindec...