Șirul

Un șir nătâng din fire Între buze-mi sta tăcut Teamă-i fiind de amăgirea Tăcerii ce ar fi rupt Chinuitor se zbate-n mine Eliberat să fie ar fi vrut

Între uitare și iubire Mereu s-aleagă s-a temut Însă-i diferit acum Căci în ciuda atâtor clipe Să-ndrăznească nicidecum Tocmai p-asta s-o evite Cea din urmă ori cea dintâi? Un lucru-i cert: Căci sub povara nemiloas-a acceptării Își are locu-n șir inert Și anume că dintre toți cei dați uitării Tu mi-ești cel mai bun sfârșit al verii...