Supus

Mi-ești rana după care eu tânjesc

Și frica pentru care plâng,

Promisiunea pe care o încalc

Doar să mă auzi spunând

Că-mi cer iertare doar acum.

Știu, nu ți-am spus că plec

Și nu regret că ți-am fost ție supus,

Dat totuși plec și nici asta nu regret.

Mi-ai servit destul drept rană

Adio, plec să mă vindec...